De ce nu vrem piste pe trotuare.

Iata cateva exemple graitoare pentru care noi, biciclistii din Cluj-Napoca NU mai vrem piste pe trotuare. Vrem ca pistele sa fie coborate pe carosabil, si sa fie delimitate de acesta, conform exemplului din Piata Unirii.

Ca si cetatean, cand urmeaza sa-mi aleg modul de deplasare in oras (am de ales intre bicicleta si masina), mi-ar placea sa am mai multe puncte pozitive in favoarea bicicletei, ca sa nu mai fiu nevoit sa aleg masina cand trebuie sa ma deplasez in oras.

Daca autoritatile locale continua sa favorizeze masina (trasand noi parcari, in locul trasarii de piste pentru biciclete in locul parcarilor – doar un exemplu) , normal ca o voi folosi in oras. De indata ce ma voi simti mai confortabil pe bicicleta, si de indata ce voi avea infrastructura necesara pusa la dispozitie, voi alege cu cea mai mare placere bicicleta pentru a ma deplasa in oras.

Daca asta se doreste de catre cei care ne conduc cu mintile lor luminate, ca orasul sa fie sufocat de masini, eu ma pot conforma si pot contribui la fel ca si ceilalti biciclisti care detin automobile cu cate o masina in plus in traficul infernal din Cluj. Doar vorba aia am masina, am carnet, platesc impozit pentru ea, eu de ce sa nu folosesc masina in oras?

Dar va spun sincer ca as prefera sa fac putina miscare, si sa pedalez prin oras pe pistele de biciclete, daca ele ar exista, ar fi unite intre ele, si daca ar fi suficient de late pentru a le putea folosi, si pentru a ma simti in siguranta.
Dar atata vreme cat pistele sunt pe trotuar, unde nu numai ca circula pietonii dar sunt si alti soferi parcati pe piste, atata vreme cat pistele de pe trotuar sunt sparte pentru sapaturi, atata vreme cat pistele nu se prea leaga intre ele si nu au continuitate, si cel mai nasol nu sunt suficient de late incat sa fi in siguranta pe pista, parca nu prea-mi vine sa le folosesc si parca imi vine sa ma urc la volan si sa ma bag si eu in puhoiul de masini din oras.

Ca-i o masina in plus, zece in plus, o suta in plus, zece mii in plus ce mai conteaza. Tot acolo suntem si ne e foarte bine in dobitocenia de pe strazi.

As vrea sa prind si ziua aia in care sa-mi fie drag sa iau bicicleta de acasa si sa ma duc pana in centru ca am de platit impozitele la primarie, apoi pana la Orange Shop ca am de platit si factura la telefon, apoi pana la UPC ca trebuie platit si abonamentul la Internet si TV, si apoi sa dau o fuga pana la gara ca-mi trimite mama pachet pe Sebali, apoi sa fug rapid pana-n Gheorgheni sa bag mancarea la frigider sa nu se strice, si apoi sa dau o fuga pana la facultate sa vad daca s-au afisat notele de la ultimele examene, iar apoi de acolo sa o iau incetisor spre Eroilor, sau poate Clinicilor, sau poate Piezisa, sa ma intalnesc cu alti prieteni care au venit tot cu bicicletele la terasa, sa bem o bere, sa ne uitam la un meci si sa ne simtim bine in oras, iar apoi sa nu trebuiasca sa apelez la cine stie ce taximetrist plictisit de viata, ca de RATUC nu mai incape vorba la 2-3 dimineata, ci sa ma duc catre casa tot pe bicicleta mea, si tot in siguranta.

Si toate drumurile astea sa le fac pe bicicleta, pe piste suficient de late si bine delimitate de arosabil, care sa nu fie trasate pe trotuar, astfel incat sa am un avantaj clar in favoarea bicicletei si nu a masinii.

Programe de genul I Love Velo sau Student’O’Bike sunt frectie la picior de lemn atata timp cat noi sapam pistele pentru biciclete primavara de parca am vrea sa cultivam cartofi pe ele, atata vreme cat nu te poti pune pe pista de la Iulius Mall si sa ajungi mergand in continuare pe pista pana in centru, fara sa trebuiasca sa te dai jos de pe bicicleta, atata timp cat soferii care parcheaza pe piste nu-s sanctionati, nu zic DRASTIC, ci doar conform legii, atata timp cat cei din conducerea Primariei nu dau 2 lei pe infrastructura DE CALITATE pentru biciclisti.

Nu mai zic de bulevarde pentru biciclisti, de semafoare pentru biciclete, de parking-uri pentru biciclete ca intram in aria SF-ului.

Noi, cetatenii care avem biciclete, nu dorim prea multe. Un minim de siguranta (latime suficienta, piste clar delimitate de carosabil si cu spatii de siguranta, piste trasate pe carosabil nu pe trotuar) si continuitate ar fi suficient pentru ca o mare parte dintre cei care AZI aleg masina, MAINE sa aleaga BICICLETA ca mijloc de transport in oras.

Si in cazul acesta intr-o frumoasa zi de “MAINE”, o masina in minus sau zece masini in minus sau zece mii de masini in minus vor face o diferenta ENORMA in traficul din Cluj-Napoca.

Totul depinde de politicile publice elaborate de cei care conduc orasul si de viziunea lor asupra potentialului oferit de transportul pe bicicleta. Pana in momentul de fata am intalnit o rezistenta fenomenala impotriva bicicletei la nivel de primarie, luata per ansamblu. Ca in diferite departamente exista oameni deschisi la minte care sunt pro bicicleta, si care au toata admiratia si respectul meu, e adevarat, dar e trist ca nu e suficient. Dar ca ansamblu, privita din ochii unui simplu cetatean, Primaria prefera masina in defavoarea bicicletei. Cand le-am propus ca pe Dorobantilor din cele 3 benzi / sens si inca 2 randuri de parcare pe fiecare parte – din care un rand oblic, sa renunte la un rand de parcari si sa faca o pista cu dublu sens, ni s-a spus clar ca NU SE DORESTE RENUNTAREA LA PARCARI in FAVOAREA BICICLETEI nici pe Dorobantilor si nici in alte parti unde ar fi posibila o astfel de miscare, si cu asta basta, sa acceptam ideea asta pentru ca ei nu vor sa se schimbe. Cu asta avem de-a face cand ne referim la Primaria Cluj-Napoca, ei “iubesc” masinile si nu isi imagineaza o viata fara masini in care sa existe biciclete.

Iar pana cand in interiorul Primariei nu se va schimba mentalitatea asta, noi biciclistii din Cluj-Napoca nu prea avem sanse de izbanda.

Mi-ar placea sa vad in Primaria Cluj-Napoca o persoana intr-un post cheie – de ce nu un departament nou, care sa se ocupe strict de problema bicicletelor – care sa aiba puterea de decizie si care sa gandeasca din perspectiva unui biciclist si nu neaparat din perspectiva unui sofer, care sa inteleaga nevoile biciclistilor si sa se ocupe de infrastructura pentru biciclete asa cum se cuvine, o persoana sincera cu care sa putem dialoga constructiv, careia sa ne spunem of-urile si care sa inteleaga problemele intalnite de noi zi de zi in oras. Tot orasul ar avea de beneficiat de pe urma acestei persoane.

Si la urma cateva imagini cu pista de pe Dorobantilor:

Si ca sa va faceti o idee cum gandesc altii:

Ar trebui sa invatam de la ei si sa le urmam sfaturile.